A trecut o saptamana de cand m-am intors de la festivalul VAMA SUB LUMINI DE OSCAR , mi-a ramas in minte inca aerul sarat si atmosfera acelui loc, si singurul regret este ca nu am reusit sa ajung decat la ultimile doua zile...Am cunoscut oameni frumosi, am ascultat sfaturi de la altii mai pregatiti decat mine, am schimbat impresii, am reusit (in sfarsit) sa ii multumesc personal unei persoane dragi, cea care m-a facut sa iau fotografia mai in serios prin publicarea unei mici fotografii intr-o revista acum ceva vreme, si lista poate continua inca multe randuri. Poate cel mai impresionant mi s-a parut insa devotamentul unor oameni care au oferit totul, fara sa se astepte la a primi ceva in schimb... Cu ce am ramas noi, participantii? Cu enorm de multe. Cu ce au ramas organizatorii? Cu partea cea mai grea, "curatenia de dupa", stransul si trasportul inapoi acasa al echipamentului (vorbim de masini pline de echipamente), satisfactia unui lucru terminat cu bine, multa oboseala (Andreea mi-a spus ca, desi era in Vama de cinci zile, nu reusise sa ajunga pe plaja...), gandurile cele mai bune asternute de prieteni pe un afis, dar cel mai important lucru, cu tot respectul din partea celor care au participat la festival. Nu imi ramane decat sa ma inclin. Festivalul VSLO este un fenomen.
